Și, dacă, ochii tăi, vor rătăci prin neguri
Și mă vor căuta, de glasul îmi răsuna
Sau vântul îți aduce, parfumul meu în boare
Tu, … ai să îl asculți, de vrea ceva să-ți spună?.
Sau, de sărutul cald, îl vei simți pe gură
Și pleoapele-ți închide cu mângâieri ușoare,
Tu ai să știi că-s eu, când mână te atinge
La fel ca în trecut, o vei lăsa tu oare?.
Și dacă.. -ți legăn gândul, de-l prind în zborul lui,
Și am să-l strâng la piept, că nu e, .. al orcui,
Mă-ntreb de-o s-adoarmă, când fruntea i-o sărut
Îl vei trezi, să-l chemi, de știi că îl ascult?.
Tu.. să n-ai grijă, că n-am să-i fac vreun rău,
Am să-l aștern în irişi, să-l prind în părul meu
Să-l simți, tu de departe, când în parfum îl scald,
Cu gândul meu deodată, la ține, îl împart.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința și incertitudinea legate de o iubire trecută. Versurile explorează ipotetice reîntâlniri și modul în care amintirea persoanei iubite persistă în simțuri și gânduri.