Vreau să-aprind
Ultimul meu mal când nu mai simt
Și luna-n ape negre ar tăcea
Să mă sting
Dus de valuri verzi în larg de mări
Singur cum eram când am venit.
Am să trec
Ca și cum pe albe foi închizi un cerc
Și mâna ta deprinde alt contur
Pot să iert
Sau pot să mint că pot să iert cumva
Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.
Toate pietrele albe
Adună uitare
Și tot ce e viu se stinge și moare
Neagră uitare acoperă urma
Ești sânge și lut, viața ta-i una.
Ai putea
Să te minți că voi fi tot aici cumva
Dar știm atât de bine să uităm.
Dacă vrei
Două pietre-n alb s-arunci, nu să le iei
În gândul tău să nu mai fiu nimic.
Toate pietrele albe
Adună uitare
Și tot ce e viu se stinge și moare
Neagră uitare acoperă urma
Ești sânge și lut, viața ta-i una.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme precum uitarea, moartea și singurătatea. Vorbește despre acceptarea sfârșitului și despre cum tot ce este viu se stinge și moare, acoperit de uitare. Sugerează ideea de a lăsa în urmă amintirile și de a accepta efemeritatea vieții.