Ziua-i albă, dacă-i mut
Viața mea e, împrumut
Ceară neagră, cer de cură
Totu-i jarda, eu sunt zgură
Mintea minte, ordonat
Mi-amintesc, cum m-am uitat
Marea-i stinsă, valu-i nalt
Nu mă înec eu, doar mă ard.
Refren:
Din valuri ard
Din valuri ard
Din valuri ard.
Stinge boala, sparge clipa
Sticla fără, fund e frica
Dimineața-i, prea târziu
Să mă știi, să te mai știu
Eu sunt mic tu, fă-mă mare
Mare neagră, de uitare
Vârsta vine, din regipt
Valul ars, e doar pământ.
Refren:
Din valuri ard
Din valuri ard
Din valuri ard
Din valuri ard
Din valuri ard
Din valuri ard
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și acceptare a suferinței. Vorbește despre efemeritatea vieții, inevitabilitatea morții și dorința de uitare, toate acestea fiind simbolizate prin imaginea arderii în valuri.