Iacov ani șapte ca păstor îl slugări
Pe Laban, tatăl Rahelei cea frumoasă;
Dar nu pe el, pe ea vru s-o slujească,
Și doar pe ea drept recompensă o dori.
El zilele, având speranță-n doar o zi,
Le petrecea, fiind de-ajuns să o privească;
Dar tatăl viclenindu-l, de mireasă
Nu pe Rahela, ci pe Lea i-o sorti.
Văzând atunci că prin înșelăciune
I-a fost iubita păstoriță refuzată
De parcă nici un merit n-avu, tristul păstor.
Se hotărî de trudă alți șapte ani s-adune
Spunând: – că și mai mulți ar sluji dacă
N-ar fi prea scurtă viața pentru-așa mare-amor.
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea biblică a lui Iacov, care lucrează șapte ani pentru a se căsători cu Rahela, dar este înșelat să se căsătorească cu Lea. El acceptă să mai lucreze încă șapte ani pentru a o putea lua și pe Rahela de soție, demonstrând astfel puterea dragostei și sacrificiul pe care este dispus să-l facă.
