Nu mi-e destul. Și după orice
aș spune: încă o dată!
Orice se-ntâmplă-i ca și cum
s-ar întâmpla c-o fată.
Ah, nici un rod nu mi-e destul,
îl vreau și-n alte chipuri.
Se poartă râul către mări,
dar piere în nisipuri.
Nu-i apă să astâmpere de-ajuns,
nu mi-e destul viața, cartea.
Iubire-aș vrea, pierzare, jar,
cum voi simți odată moartea.
Nici din lumină n-am destul,
căci ea-i doar o legendă, iată.
Nimic sub zare nu-i destul,
vreau totul încă o dată!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o insatisfacție profundă față de viață și o dorință arzătoare de a experimenta totul din nou. Vorbitorul nu găsește împlinire în nimic, nici măcar în iubire sau lumină, și anticipează moartea ca pe o experiență intensă pe care vrea să o trăiască.