Lucian Blaga – Drumul Sfântului

Fetele au îndrăgit balaurul
(Motiv de poveste).
Pe cal turnat în oțele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum – și în vânt
se oglindește pe rând
în ape sfinte și rele. Când numai umbra,
când numai om,
binecuvântă pâinea pe câmpuri,
binecuvântă vinul pe dealuri,
lovește pinteni de pom.

Mai tare strânge frâul de fier.
Fâlfâie peste șapte hotare
sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege
se oprește și nu înțelege:
calul și-a pierdut potcoava de trei ori,
în urma lui copaci rămân
cu cuiburi goale subțiori. Duh vechi îi cântă
mulcom subt tâmplă,
și-i schimbă-n legendă
tot ce se-ntâmplă.

Lângă fântâna secată de fulger
o fată îi iese în drum:
Sfântule, cum să ți-o spun?
Sfântule, mai departe nu te duce,
ca toate fecioarele
în sate și pe livezi
te blestemă cu oase puse în cruce
să ți se frângă sulița în solzii verzi,
aureolă – cerc de aur
în fântâna de balaur
-să ți-o pierzi.

Dar înalt ca de jertfă un fum
Sfântul Gheorghe pornește iar.
La cumpăna apelor
balaurul ascultă spre hotare deșarte
și-și lipește urechea de drum
s-audă și mai departe.

Pe cal turnat în oțele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum și în vânt
se oglindește pe rând
în ape sfinte și rele.