A fost o veste minunată – aceea,
Când purecii aveau potcoave la picioare –
Și lupul nu purta pe conștiință
Nici o vină –
Dar oare
Nu-i mai minunată vremea noastră?
Când mânătărcile învață – știința
Naturală și Algebră și Latina?…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei vremuri trecute, idealizată, în contrast cu prezentul în care chiar și creaturi neobișnuite, precum mânătărcile, se dedică învățării. Sugerează o nostalgie pentru simplitate și o uimire față de progres.