Dorul.
Setos îți beau mirasma și-ți cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Și totuși tu-mi șoptești: „Mi-e așa de dor de tine!”
Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porți în inimă și cine ești?
Mai cântă-mi încă o dată dorul tău,
să te ascult
și clipele să-mi pară niște muguri plini,
din care înfloresc aievea – veșnicii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și admirație față de persoana iubită. Vorbitorul este copleșit de apropierea și de intensitatea sentimentelor, dar în același timp simte o distanță inexplicabilă, ca și cum ar fi un străin. Dorința de a retrăi momentele de intimitate și de a asculta vocea persoanei iubite este puternică.