Nu crede tu vântului,
bătrânului foc călător,
când cântă pe cale ca doruri
el n-are pe fața pământului.
Ia seama mai bine la faptele lui:
alean să-și aline,
el fete preface pe străzi în statui,
de trupuri lipindu-le
mai tare veșmintele,
sub inuri vădindu-le
când sânii, când coapsele,
minunile, sfintele.
Sensul versurilor
Piesa avertizează asupra înșelăciunii aparențelor și a iluziilor create de elemente ale naturii, precum vântul și focul. Sugerează o reflecție asupra efemerității și a transformărilor pe care timpul le aduce.