În vis
svastica este neon
și clipește ca o lumină stroboscopică
în ochii mei, toate culorile,
toate vibrațiile
și îl văd pe criminal în el
și pornește un cuptor,
un cuptor, un cuptor, un cuptor,
iar pe o farfurie de plăcintă se lipește
în Steaua mea galbenă
și apoi
atunci când este gata de servire..
acest vis se stinge în aripi
și pe scenă apare Crucea,
cu Iisus lipit de ea
iar El respiră
și respirația
iar El respiră
și respirația
și atunci El vorbește:
un fel de șoaptă,
și spune..
Acesta este începutul.
Acesta este sfârșitul.
Aceasta este o lumină.
Acesta este un început.
M-am trezit.
Nu știam ora,
o oră de noapte ca o groapă groasă
dar am avut în vedere visele,
cele două: Swastika, Crucifix,
și a spus: O, bine,
nu îmi aparține,
dacă un trabuc poate fi un trabuc
atunci un vis poate fi un vis.
Dreapta?
Dreapta?
Și s-a întors să doarmă
și încă un început.
Sensul versurilor
Piesa explorează o serie de vise tulburătoare, pline de simboluri puternice precum svastica și crucifixul. Naratorul încearcă să se distanțeze de semnificația lor, sugerând o luptă cu interpretarea subconștientului și a simbolurilor religioase.