Grație (sau… din cauza?) supraefortului necesar de-a
urca și de-a tot relua împinsul pietroiului spre culmi,
Sisif nu poate face pietre la rinichi – de cum apare vreun început,
un fir, două de nisip în rărunchi,
supraîncordarea trupului său le elimină,
încât Sisif are rinichii curați
ca la naștere.
Însă unii răutăcioși zic că
starea perfectă a organelor în cauză
se datorează faptului că – prin blestem – Sisif
nu are barem o pauză pentru un pahar de vin,
nu că pentru chefuri în draci,
fără măsură,
care atacă rinichii, ficatul,
agravând blestemul,
ingrelând păcatul.
Sensul versurilor
Piesa explorează ironic ideea că blestemul lui Sisif, de a împinge o piatră la deal la nesfârșit, îi protejează de fapt sănătatea rinichilor, deoarece efortul constant previne formarea pietrelor. Se sugerează că lipsa pauzelor și a plăcerilor vinovate contribuie la această stare paradoxală.