Voi mai arde oare între lut și stea?
Vei mai ști ce gânduri trec prin mintea mea?
Voi mai plânge-n frunze toamna ce-a plecat?
Vei mai crede oare că nu te-am uitat?
Cade-amurg cu alte cețuri și cu ploi,
Ce-a fost ieri nu are cale-napoi,
Alta este raza frântă între nori,
Căci nimic pe lume nu-i de două ori.
Vălul vieții scoate luntrea-mi din delir –
N-am s-aștept în noapte ca un trandafir.
N-ai s-auzi alături ce-ai rănit ușor:
Pasul meu în tremur, versu-mi vestitor,
De pe-acum ne-acopăr zile, nopți, trăiri,
Amintiri și frunze, frunze și-amintiri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și regret față de trecut. Vorbește despre amintiri, pierdere și acceptarea faptului că nimic nu durează pentru totdeauna.