S-adună timp în stive după uși
De cupe gri în care-a fost cenușă
Și bat mereu mai galben, mai piezișe
Amiezile pe mantii de gheişe.
Atârnă-n șiruri puse la uscare
Rechinii violeți pudrați cu sare
Și-n catedrala lor, printre etaje,
Foiesc pescari de plută ca pe plaje.
Suim și noi în pas pe pasarele
Să punem pești în șiruri paralele
Atât de lungi că nu ne-ajunge-o viață
Să mai ieșim în prag de dimineață.
Când ne-au șoptit un ultim bun-rămas
Aleile și plopii într-un glas
Le-am spus despre cobolzii și dragonii
Ce ne-așteptau pe cheiuri prin Japonii,
Le-am arătat iguane prin agave
La sud cum ne doreau în țări batave,
Le-am amintit de marile pisice
Ce ne vânau de mult prin Mozambice,
De urșii albi, de pescărușii-n stoluri
Ce pentru noi întârziau la poluri.
Am comandat corăbii somnolente
Spre insulițe de coral, spre continente
Cu tumule, cu gheizere, cu girafe
Și crapi imenși uscați în cenotafe.
Acum, în largi costume colorate,
Portocalii, cu mâneci cadrilate
Suim și noi, atenți, pe pasarele,
Să punem pești în șiruri paralele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie fantastică și visătoare prin locuri exotice și imaginare, populată de creaturi mitice și peisaje suprarealiste. Personajele se dedică unei activități repetitive, dar pline de farmec, sugerând o evadare din cotidian și o explorare a lumii interioare.