Leonid Dimov – Decor

În amiaza dintre mâine şi ieri,
N-are margini livada de meri,
Merii cu tulpinile opalescente
În neguri înfipţi, în şiruri divergente.
Nimic între ei decât amiază
Şi gândaci trandafirii care vânează.
Nimic, până la nesfârşit, decât meri
În livada dintre mâine şi ieri,
Doar la distanţe de ani şi ani,
Ecrane de cinema cu Stan şi Bran.
Doar că între toţi aceşti meri la fel
Este unul livid, ca de oţel,
Cu frunze încremenite etern,
Cu nume latinesc terminat în quern,
Aţi ghicit, desigur, ori v-au spus părinţii
Mai ştiutori: e mărul cunoştinţei.
Iată, şarpele-i încolăcit pe-o cracă
Între Adam şi Eva lui buimacă;
Ştiţi ce se va întâmpla mai departe:
Ea va face păcatul de moarte,
Îl va lua de mână pe Adam
Şi se vor plimba prin oraşe, pe macadam,
Milenii de piatră tulbure de jad.
Şarpele va sfredeli pământul până-n iad,
Heruvimii vor străjui din auroră-n chindie
Să nu intre nimeni în livada pustie
Cu merii ei ordonaţi în şiruri precise,
Fără adieri, fără cântăreţi, fără vise,
Cu, numai, mărul acela muşcat,
Putrezind etern pe pământ roşcat.