Nu-mi imaginam c-atunci când o să merg pe stradă seara
Am să fumez grăbit de prost în timp ce contemplez luna
Un deja-vu sinistru-i ca o traumă ascunsă
Este un Morse ipocrit spus de o mașină ascunsă.
Un copac sănătos e abuzat pentru profit
Deci sunt doar un paradox uzat cu lipsuri ce le merit
Că împing pe toată lumea, ca într-o carantină
Izolat de toți mereu și căutând lumină.
Că timpul roade tot, ca un motan după castrare
Am ciuruit canapeaua, zvârcolând prin jeg alinare
Dacă te lipești de lume, dă-ți porecla „Parazitul”
Că lumea ia medicamente pentru a distruge nedoritul.
Nu sunt MC, sunt depresiv, și mie îmi convine
Că și-asa murim oricum, dezorientați din X motive
Și ăsta nu-i nihilism, că dacă era așa
Aș fi fost fără griji subite, n-aș mai cântat.
Aș fi sperat la mai mult, dar după mă dezamăgesc
D-asta visez continuu la un necaz concret
Nici nu ma tin 2 pagini, că mă silesc să elaborez
Ca un robot amețit, repetă o linie de cod defect.
Și închei în silă tot, o să dispar ca AVG
Un anoim pletos se întreabă mereu „de ce?”
C-așa vrut Paranoia, dorința nu va exista
Existența ta e nulă, deci nu mai continua
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de depresie, izolare și lipsă de sens. Vorbitorul se simte deconectat de lume și chinuit de gânduri negative, găsind alinare în stări autodistructive.