Intru ca o vijelie pe un bloc cu bulină roșie,
Degeaba ești balaur când vântul mereu te bate,
Mi-am dat seama prea târziu că numerele nu contează,
Adevărat ca o silabă spusă prin emoții ce te-apasă.
Ai fost prea amețit ca să simți ce-i important
Și rațiunea nu există atunci când ești tripat
Te pierzi cerebral în tine, labirint fără scăpare
Dar cheia-i la tine dacă dorești o schimbare.
Ambițiile prostești mor greu ca Iliescu
Să speri e ca și cum ai crede că cel mai bun lucru-i eșecul
Pun pagini de texte într-un plic suicidar
Îmi fac rugile de seară și mă pun la loc în pat.
Le dau drept ofrande cui merită s-asculte
Adică nimănui, n-am încredere în nimeni
Dacă îți place ce fac, mie absolut deloc
Eu experimentez mereu, nu pot să stau pe loc.
Poți să-ți bagi picioarele-n anumite secvențe
Indiferent de frecvențe, aplic mixing prostește
După-mi aduc aminte de fosta conversație
În care singurătatea aduce probleme-n relație.
Realizând prea târziu că problemele mentale
Sunt doar un baraj care profită intern ca o foame
Dacă vorbești de milioane într-o țară de săraci
E ca și cum ai spune c-aseară ai văzut extratereștrii.
Nu arăt cu degetul că fiecare face ce vrea
Cum eu fac ce vreau și mă urăsc pentru asta
Am vorbit de gânduri sumbre ca s-alin dureri nespuse
Acum poa să mă doară undeva de tot și toate.
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu sentimente de singurătate, deznădejde și auto-ură. Artistul se simte prins într-un ciclu distructiv, conștient de problemele sale, dar incapabil să le depășească, exprimând un conflict între dorința de schimbare și acceptarea unui destin sumbru.
