Sfârșit de septembrie, vremea-i mai nenorocită ca mine,
Aș vrea să ies, măcar să mă mint că mi-e bine.
Simt că-mi explodează tâmpla de stres și gânduri,
Vreau doar să uit greul, să pun tot răul în rânduri.
Poate așa mesajul va ajunge la urechile unor cititori anume,
Ei trebuie să înțeleagă că nu-i ușor să iei decizii dure.
Astăzi este o zi dintre alea ciudate, vreau doar liniște și pace,
Vreau să fiu singur și să mă pot gândi la ce-mi place.
La faptul că-mi place să am o tipă aproape, să-mi fie fidelă,
Zic asta și mă gândesc iar că trebuie să iau „decizia ideală”.
Nu mă mai întind că am devenit prea sentimental,
Închei aici pentru azi înainte să pic în banal.
Sensul versurilor
Piesa exprimă stări de melancolie și introspecție, reflectând asupra dificultății de a lua decizii importante și asupra dorinței de liniște și pace interioară. Naratorul se simte copleșit de gânduri și stres, căutând o modalitate de a se elibera de greutăți.