Diavole, tu ți-ai băgat coada peste tot
Te-ai gândit s-aduci pace în lume prin foc
Ne oferi căldură când suntem plini de ură
Ne luminezi calea, dar mereu pe cea dură
Nu ne mai minți, tu ne mănânci de vii
Lasă-ne liberi că suntem niște copii, știi..
Niciodată nu am să fac pactul cu tine
Eu mă simt bine fiindcă eu mă-ncred în mine
Pândește-mă, lovește-mă și ucide-mă!
Am un as în mânecă, o să renasc prin muzică
Nu mi-e teamă de tine am îngerii aproape
Veșmânt de cenușă, ascunde-te în noapte!
Nu ți-a ajuns? Ne chinui ca pe animale,
Ne întuneci mintea, ne ucizi în spitale
Diavole, dă-mi moartea când mie-mi sună ceasul
Însă până atunci nu-mi ucide visul.
Doamne dă-mi să beau din vinul tău divin
Fiindcă diavolul mă-nvață ce-i lumea prin chin
Doamne dă-mi timp să pot să îmi cânt viața
Fiindcă diavolul apare în oglindă dimineața.
Doamne, iartă-mă și du-mă pe drumul cel bun
Știu că sunt un păcătos, dar mă rog, ești preabun
Am făcut prea multe, am spus multe, nici n-am glas
Am făcut destule, dar.. sunt gata să mă las.
Eu trebuie să aleg între rău și bine
Doamne, iartă-mă! Sunt gata să mă-ntorc la Tine
Primește-mă-n cer cu acestă poezie
Sunt gata să mă-nchin toată viața.. Ție!
Însă Doamne, înțelege-mă eu sunt un om
Și sunt tentat să mănânc fructe din pom
Aici pe pământ e foame, nu ne ajunge,
Suntem dispuși să ucidem cu sete de sânge
Uită-te la mâinile mele ruginite
Cât au muncit și cât de mult sunt chinuite
Uită-te în jos la noi cât de frumoși suntem
Ne-ai făcut puternici, avem speranță, deci putem!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta interioară dintre bine și rău, credință și tentație. Protagonistul se simte chinuit de diavol, dar caută mântuirea și iertarea divină, recunoscându-și slăbiciunile umane.