Prima strofă.
Prea multe întrebări,
prea multe teste,
Soldați încarcă arme,
Trag îmbracă veste,
Neveste plâng,
Pe un mormânt, îndoliate,
În altă parte,
un tată râde fericit,
în timp ce un copil,
Se naște,
Mai rău ca vinul,
Destinul de multe ori,
Ne încurcă pașii,
ca să te ridici,
îți zici,
azi la pământ rămân,
doar lași,
lași de la tine,
un ultim fier,
Să tragi în ultimele zile,
poate mai ai puține,
poate mai ține încă o vreme, așa,
apoi se va schimba, ceva,
și îți vei vedea râzând familia,
Războiul ăsta,
Te-a acrit deja,
mai trist de atâta,
Războiul ăsta e viața ta,
mai trist de atâta,
Nu-i nimic,
Stai liniștit,
ridică capul,
Hai strânge pumnul,
Ascultă-mi sfatul,
Păstrează-mi ultimul fier.
Sub o bucată de cer..
Refren: x 2
Poate pleci azi,
Poate pleci mâine,
Știu că nu am avut,
O viață de câine..
Și dacă știi,
Că poate nu ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
Strofa a II-a.
Scriu grăbit,
pe genunchi, din tranșee,
într-un scurt moment,
în care tac armele,
și pixul parcă are acum,
voința lui
în încercarea de a da.. glas gândului.
Îți relatez despre lupta care tre’ să o duc,
în încercarea de a trăi.
într-un loc mai bun,
sătul de oameni
care calcă peste oameni,
de fetele ce au în inimă.
doar bani
Mă uit la copii și văd doar victime.
În acest război în care crimele.
par, parcă rupte din apocalipsă,
decât în lumea asta.
poate mai bine lipsă,
Închei aici, căci bombele tot cad.
mai trebuie să spun
că azi m-au ridicat în grad
nu mă mai bucur, lacrimile ard
căci trebuie să sap o groapă pentru camarad..
Refren: x 2.
Poate pleci azi,
Poate pleci mâine,
Știu că nu am avut,
O viață de câine..
Și dacă știi,
Că poate nu ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
Strofa a III-a.
O să plec purtând în piept.
mândria că am stat întotdeauna drept,
dacă eram soldat, dacă eram gradat,
am fost întotdeauna primul atacat,
nu mai contează astea,
parcă toate dor,
și aș vrea să îmi îndrept atenția către viitor,
poate îmi fac familie, și poate și copii,
sau poate pentru mine asta e ultima zi,
nu pot să știu eu, nu pot să aleg eu,
căci toate vin întotdeauna de la Dumnezeu,
sunt în mâinile lui așa va fi mereu,
chiar dacă este bine, chiar dacă este greu,
Îmi e dor de tot, îmi e dor de casă,
și pun peste răni. ultima fașă,
Închei transmisia de aici din prima linie,
sper să ne auzim și mâine.
Refren: x 4.
Poate pleci azi,
Poate pleci mâine,
Știu că nu am avut,
O viață de câine..
Și dacă știi,
Că poate nu ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
Sensul versurilor
Un soldat aflat pe front reflectă asupra ororilor războiului, dorului de casă și incertitudinii viitorului. În ciuda greutăților, el își păstrează speranța și mândria.