Prietene de temniță dușmană
și frate bun de pâine fără grâu,
ne doare pe-amândoi aceeași rană
și, spumegând, mușcăm același frâu.
Dar vântul mi-a trimis, sau poate cerul,
în plânsul de cătușe, vechi și crud,
un cântec pe care temnicerul
nu l-a simțit fugind de la Aiud.
Când noaptea mă prindea de caraulă,
însângerat de-al dorurilor șir,
Iisus venea la mine în celulă,
adus de mucenicul Radu Gyr.
Trupul uita întreaga lui durere
sub ochii calzi ce binecuvântau
și în presimțita noastră înviere
clopotnițe din amintiri sunau.
Dacă ne-au spart hotarele strigoii
și mulți au luat al drumului îndemn,
noi am rămas sub zidurile Troiei
și sub copita calului de lemn.
Cu ochii grei de flăcări și de vise,
am strâns în traistă toate câte-au fost
și-l așteptam în lanțuri pe Ulise
să-i spunem Iliade pe de rost.
Împovărați de vânturile stepii,
nu s-a oprit niciunul dintre noi,
căci mergem înainte, suntem jnepii
și nu se uită nimeni înapoi.
Noi n-am gustat Cotnarul la ospețe
și n-am visat prin Heidelbergul nou,
dar am urcat în pisc o tinerețe
pe baricada veacului erou.
Prietene de temniță dușmană
și frate bun de pâine fără grâu,
îmi stai alături, rană lângă rană,
și spumegăm în ham, frâu lângă frâu.
Căci ești aproape, mâna te-ar atinge,
și simt căzându-ți de sub spinul greu
un strop de sânge cald ce se prelinge
și se-mpreună sub condei cu-al meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă solidaritatea și credința într-un context de suferință și opresiune. Chiar și în închisoare, speranța și valorile rămân neclintite, oferind forța de a rezista și de a merge mai departe.