S-a rupt o stea din carul mare
Când oiştea, intrată în gardul viu al nopţii
A ocolit ostentativ deschizătura porţii
Ce s-a deschis pe-a cerului cărare.
Şi, numărând din loitrii şapte stele,
Urcând mai sus şi tot mai sus către zenit,
Cu buturuga mică subsioară, să nu răstoarne carul mic
Uităm cu toţii de belele.
Fiindcă avem aici, pentru întâia oară
Ceva ce ne conduce, să nu ne rătăcim
Prin viaţă şi prin lume, oricând călătorim.
Eşti primul far al lumii, Stea Polară!…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre găsirea unui punct de referință și a unei călăuze în viață, simbolizată de Steaua Polară. Aceasta oferă direcție și speranță, ajutându-ne să depășim dificultățile și să ne găsim drumul.