Zaharia Stancu – Steaua Polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,Zăpezi, nesfârșite zăpezi.Galben, abia de mai veziO fărâmă de soare.Și totuși, cândva a fost vară.Urșii sunt albi, de hârtie.Umblăm pe această câmpieÎn creștet cu steaua polară.
Versuri corectate și adnotate
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,Zăpezi, nesfârșite zăpezi.Galben, abia de mai veziO fărâmă de soare.Și totuși, cândva a fost vară.Urșii sunt albi, de hârtie.Umblăm pe această câmpieÎn creștet cu steaua polară.
S-a rupt o stea din carul mareCând oiştea, intrată în gardul viu al nopţiiA ocolit ostentativ deschizătura porţiiCe s-a deschis pe-a cerului cărare.Şi, numărând din loitrii şapte stele,Urcând mai sus şi tot mai sus către zenit,Cu buturuga mică subsioară, să nu răstoarne carul micUităm cu toţii de belele.Fiindcă avem aici, pentru întâia oarăCeva ce ne … Citește mai mult