Byron – Cu Capul în Nori

Promit solemn, vom ajunge,
Trage un fum şi lasă-mă să conduc!
Zeul buimacilor în braţe ne strânge,
Călătoria asta e un balamuc.
Nu-ţi face griji pentru nimic în univers,
Mâine vom râde de azi,
Neliniştea asta ne împiedică la mers:
Dacă vrei să ştii, sunt absolut treaz!

Mai bine te joci, bagă-ţi capul în nori,
Ai nevoie de-un şoc, de un ceas de fiori.
Mai bine râzi de tot ce-i urât:
Greutăţile-ţi porţi atârnate de gât.

Dă-mi sticla, te rog, să-mi potolesc ardoarea:
Cel mai uscat deşert e în sufletul meu!
De-ar fi fost vară aş fi vrut să văd marea:
Ochii ei reflectă cerul mereu.

Mai bine te joci, bagă-ţi capul în nori,
Ai nevoie de-un şoc, de un ceas de fiori.
Mai bine râzi de tot ce-i urât:
Greutăţile-ţi porţi atârnate de gât.

Peste frontieră
Viziunea noastră stingheră
Aripile-şi extinde,
Un splendid soare răsărind
Ne surprinde în sfârşit zâmbind,
Timpul se întinde.

Bucăţi de lume zboară
Aruncând afară
Tensiunea din noi.
Un strop de lumânare
Pentru-aceia care
Nu mai vin înapoi.