O rază te alintă pe furiș în pijama
Oază în deșertul necuprins din camera ta
Pază contra roiului de gânduri din sertar
Trează și nedumerită doar.
Că nimeni nu-ți arată care-i firul spre el
Nici o indicație precisă
Mii de telefoane fără ton de apel
Și nici o fișă.
Poate că exiști pentru ultima senzație tare
Poate tot ce riști e să uiți complet ce-ai căutat
Poate mai insiști ca un fluture alergând după soare
Zile la rând însă nicicând deajuns.
Pare că-n albastru ai vrea aripile să-ți scalzi
Oare nu-nțelegi că s-ar putea să arzi.
Și nimeni nu-ți arată care-i drumul spre el
Nici măcar o singură pancartă
Mii de intersecții fără nume și țel
Și nici o hartă.
Poate că trăiești în perfect aranjament cu minciuna
Poate că greșești însă nu mai știi ce-i adevărat
Poate încă ești doar copilul care numără-n truna
Petale de flori ce cresc uneori fără soț
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de căutare și dezorientare, în care protagonistul se simte pierdut și nesigur de drumul său. Metaforele soarelui, aripilor și florilor subliniază dorința de a găsi sens și împlinire, dar și riscul de a se pierde în iluzii.