Mă trezesc din boala insuferabilă a vieții
Și mă jenează starea de liniște
Mă uit pe geam în toiul dimineții
Atacat fiind de raze de lumină.
Seara ce a trecut drastic
Îmi dă o îngrijorare deplină
Căci dragostea în mine s-a trezit
Pe culme pregătește să vină.
Fără voie, fără alegere
Amintesc cum sunt de vină
Din liniștea morții ei
Cu suflet ea revine.
Durere mare se depune
Sufletul mânjit de alb
Se hrănește cu spume
Din actualul meu scandal.
Aceea seară greu trecuse
Și gânduri nemaigândite
S-au înfipt în mine
Ca steaua în cerul nopții.
De neuitat a fost aceea
Însă de nevăzut, cum trece timpul
Aceea a fost, și o să fie
Numai ce acolo a rămas.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia față de o dragoste trecută. Naratorul se confruntă cu amintiri dureroase și sentimente de vinovăție, rememorând o seară dificilă și impactul ei asupra sufletului său.