Îmi petrec mult timp scriind versuri
Cu multiple cuvinte și multiple sensuri
Nu fac rime pe loc, da’ mă gândesc la ce scriu
Cuvintele mele taie cum taie un bisturiu
Și crede-mă c-ar trebui să fiu mai rece
Într-o lume-n care oricine te privește rece
O să mai fie mulți oameni care o să facă bot
Când m-aud cum vorbesc, cum gândesc, cum mă port
Tot ce am nu pot să spun că le am pe merit
Nervii mi se accentuează ca o mare cu mare debit
Am auzit că rapul adevărat nu mai prinde
Io continui să-l fac cu plăcere, grijă și minte
Uneori nu poți să fii ce ți-ai dorit
Că-n viața ta n-ai fost răsplătit pentru cât ai muncit
Am mințit de multe ori și probabil o s-o mai fac
Și sincer uneori regret pentru ceea ce fac
Nu sunt special sau cel puțin nu vreau să fiu
Am același limbaj și-n fața multora și când scriu
Oricum n-o să mă schimb, sunt defect la fire
Și față de alții nu am aceeași gândire
Sau măcar încerc, da’ mă pierd cu firea
Și cel care-ți distruge moralul e privirea
Multora, da’ depinde de cum ești, frate, și-ți spun
Dacă le spui ce gândești, o să te creadă nebun
Contează să-ți recunoști adevărata valoare
Dacă știi să-ți faci viața, în ea o să ai soare
Chestia e că nimeni să nu te-ncurce, frățioare
Dacă are cine să te-ncurce, ura o să ia amploare
Degeaba ai un costum și un serviciu cât de cât
Dacă alții cu tine nu se poartă decât urât
Degeaba ai demnitate dacă alții ți-o fură
Și-o s-ajungi să le porți tuturor ură
În acest moment, dacă ești indispus
Îți dedic acest vers dacă-nțelegi ce-am spus
Sensul versurilor
Piesa exprimă gândurile unui individ despre societate, autenticitate și luptele personale. Artistul reflectă asupra imperfecțiunilor sale, a dezamăgirilor și a importanței de a-ți recunoaște valoarea într-o lume adesea ostilă.