Să cadă zăpada, bine ai venit, grăbită și bolnavă
Te așteptam de mult și tu nu vii
Bine ai venit din nou, hai să vorbim un pic
Să-mi torn veninul prin culori, să-ți zic
Cam cât de mult îți vreau otrava
Și mâine lumea să ne găsească
Înghețați și înveliți cu strada
La minus 28 să mă iubească doar zăpada
Te rog, vreau să îngheț cu ochii beți
Și zâmbetu’ pe buze, nămeți să-mi fie muze
Și lumini difuze încet să-mi fie călăuze
Prin spectre obtuze să trec
Să ningă-ncet până încep să mă-nec
Să nu pricep când sângele a înghețat în vene
Și cred că eu sunt doar captiv în mine o vreme
Și peste pielea mea crăpată și plină de eczeme
Peste un timp să crească crizanteme
Hai, învelește-mă, așterne albe perle
Să dorm, să nu aud sirene obscene privirii
Să cadă peste mine ca blesteme
Vreau să îngheț în somn în timp ce ninge
Peste casa de carton ca-n basme
Vreau multe păsări albe, flăcări albastre
Ferestre peste pleoape, sunete slabe
Doar frigu’ să mă țină-n brațe-n noapte
Poate o să visez prin șoapte,
Să simt gustul de mere coapte
Scăpat de greutate, cu mâinile înghețate
Singurătate, eu sunt sătul de tine
În dimineața care vine,
Absența mea n-o s-o observe nimeni
Eu voi zâmbi la fel de rece ca înainte
Pierdut cuminte printre morminte
Voi îngheța cuvinte, hai, uită, tu știi bine
Sunt doar un cerșetor ce-și urmează calea
Nu vreau încă o zi să stau printre cei vii
La granița cu disperarea
În moarte vreau să m-ascund de toate
Să nu vina foc de gheață peste riduri
Îndur în desfrânțuri din ultimele mele gânduri
Sunt doar un cerșetor bolnav în casa de carton din basme
Ninge, ultima noapte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de suferință și singurătate prin moarte. Naratorul se vede ca un cerșetor bolnav, căutând refugiu în moarte, într-o casă metaforică de carton, în timpul unei ninsori.