Văzut-am o bisericuță
Din aur – oameni nu intrau,
Și mulți stăteau plângând pe afară,
Oftau, jeleau și se-nchinau.
Era un șarpe-ntre coloane,
Ce voia ușa a dărâma,
Și a împins-o pân’ a scos-o
Din aurita-i balama.
Și pe podea și-a întins trupul,
Cu perle și rubine-n jur,
Și-n faţă ajungea cu capul
Pân’ la altarul alb și pur.
Apoi și-a vomitat otrava
Pe vin, pe pâine, cu mult jind.
M-am făcut cocină atuncea,
Ca printre porci să mă întind.
Sensul versurilor
Piesa descrie o biserică coruptă, unde sacrul este profanat de un șarpe care vomită otravă pe simbolurile sfinte. Naratorul se simte nevoit să se coboare la un nivel josnic pentru a înțelege și a se confrunta cu această realitate degradantă.