Acuză-mă: că n-am făcut nimic
Să-ți răsplătesc mândrețea pe deplin,
Că am uitat iubirea să-ți dedic,
Chiar dacă zi de zi de ea sunt plin.
Că fără rost cu alții am umblat,
Deși tu ai un drept asupra mea;
Că pânza-n orice vânt mi-am ridicat
Și unde-am fost nu ai putut vedea.
Să consemnezi tot ce-am făcut greșit
Și probe de bun-simț să folosești;
Încruntă-te când arcul m-a țintit,
Dar fără ură vreau să mă lovești.
Căci fac apel, c-am vrut a arăta
Ce neclintită e iubirea ta.
Sensul versurilor
Poezia exprimă regretul vorbitorului pentru neglijența și greșelile sale într-o relație. El cere iertare și recunoaște valoarea neclintită a iubirii partenerului, subliniind dorința de a demonstra această loialitate.