William Shakespeare – Sonetul Cât de Mult Călătoresc în Călătoria Mea

Ce dureros să umblu-acum îmi vine
Când tot ce vreau (al drumului sfârșit),
Îndeamnă tihna, ce-mi doresc, a-mi spune,
Tot mai departe ești de-al tău amic.
Calul, sătul și el de-atâta jale,
Abia de cară dorul greu din mine,
Căci simte că aș vrea s-o ia agale
Viteza depărtându-mă de tine.
Nici pintenii nu-l fac să meargă iute
Deși-l îndemn cu ei din când în când,
La care cu un geamăt îmi răspunde,
Mărind amărăciunea că-l împung;
Căci geamătul acesta dă să-mi spună:
Jalea-i în față, bucuria-n urmă.

Sensul versurilor

Piesa descrie o călătorie dificilă, marcată de dor și amărăciune. Naratorul se simte tot mai departe de persoana dragă, iar această distanță îi provoacă suferință. Chiar și calul resimte greutatea emoțională a călătoriei.

Lasă un comentariu