Prea tânăr ești, spun unii, prea pervers,
Spun alții și că șarmul tău e jocul;
Virtuți, defecte, toți le îndrăgesc;
Faci grația greșelii să-i ia locul.
Pe degetul puternicei regine
Orice inel e supraestimat,
La fel e cu păcatele la tine,
Pe care în virtuți le-ai transformat.
Câți miei poate un lup să păcălească
Dacă în miel s-ar transforma cumva;
Câți poți corupe dintre gură-cască
Dacă te folosești de forța ta!
Dar să n-o faci. Iubindu-te, pot spune
Că este-al meu și bunul tău renume.
Sensul versurilor
Sonetul explorează modul în care frumusețea și șarmul pot masca defectele și pot transforma păcatele în virtuți. Vorbitorul admiră capacitatea subiectului de a corupe, dar îl îndeamnă să nu o facă, deoarece reputația sa este legată de cea a subiectului.