Adio-ți spun, ești prea scump pentru mine,
Cât ești de valoros tu știi de fapt.
E privilegiul tău să pleci în fine;
Contractul meu cu tine-i terminat.
Cum să fii tu al meu, dacă nu vrei,
Astă comoară cum de-am meritat?
Splendidul dar e fără vreun temei,
Iar dreptul meu asupră-ți, returnat.
Te-ai dăruit fără să-ți știi valoarea
Ori, dându-mi-te, tu m-ai confundat;
Încât cadoul, reparând eroarea,
Vine-napoi, să mai decizi odată.
Ai fost al meu ca într-un vis frumos:
Când dorm sunt rege, treaz n-am niciun rost.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și acceptarea unei despărțiri, recunoașterea valorii superioare a celuilalt și renunțarea la o relație percepută ca nedreaptă sau nepotrivită. Vorbitorul își eliberează partenerul, conștient de faptul că nu-l poate merita pe deplin.