Din cântec mi-am cusut veșmânt
Înfrumusețat cu fine broderii
Descrise-n vechile mitologii
Din barbă până-n călcâi;
Smintiții însă mi l-au luat
L-au îmbrăcat în văzul lumii
De parc-ar fi fost brodat de ei.
Cântec bun, lasă-l să fie-al lor,
E mult mai bărbătește așa
Să cutreieri lumea despuiat.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea creației personale, furată de alții. Sugerează acceptarea acestei pierderi și găsirea puterii în vulnerabilitate, alegând să mergi mai departe "dezbrăcat" de posesii materiale sau recunoaștere.