De ce s-o cert că viața mi-a umplut
Cu suferință și că i-a învățat
Pe cei neștiutori căi de temut
Sau că pe cei măreți i-a spulberat.
Avut-au ei curajul de-a dori?
Și mintea-i s-o aline ce-ar putea,
Când ca un foc noblețea i-o hrăni
Și ca un arc întins mândrețe-i da,
Așa cum azi nu poți găsi nicicum
Când vremea e cumplită și e grea?
Cum a ajuns să fie ce-i acum?
O altă Troie arde pentru ea?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și reflecție asupra suferinței și a decăderii. Se întreabă cum a ajuns prezentul să fie atât de dificil, comparându-l cu arderea unei a doua Troie, sugerând o pierdere ireversibilă.