Versuri corectate și adnotate
La Menelau.Ajunși acum pe-amurg și-n înfundatulȚinut Lacedemona-n munți silhui,Mânau la Menelau, la nepătatulAl Spartei domn vestit, la masa cuiNuntași umpleau de chiote palatul.El tocmai mărita pe fata luiCu fiul lui Ahil, și-n toată voia,Căci el i-a fost promis-o chiar din Troia,Iar zeii le-mplineau acum nuntitul.Deci socrul Menelau o trimiteaCu mare-alai și chiot la vestitulOraș mirmidonesc … Citește mai mult
În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,dar dorm de mult sub zidurile Troii..Mesenii beau și cupa mea se umple-voi beți cu morții și cinstiți strigoii.Eu am rămas sub zidurile Troii..Eu am rămas sub zidurile Troiiși cu tovarășii mei morți în fundul mării..Se rumenesc berbecii grași și boii,zadarnic, în miresmele frigării.Eu dorm de mult sub … Citește mai mult
Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.Privighetoare timidă, în răsufletul frunzelor,tu care dăruiești răcoarea sonoră a crângurilordespărțitelor trupuri și sufletelorale celor ce știu că nicicând nu se vor întoarce.Voce oarbă, care pipăi în memoria întunecatăpași și gesturi – n-am curajul să spun săruturi –și-nfruntarea amară a captivei exagerate. Unde e adevărul?Am fost și eu, … Citește mai mult
I.Această dragoste,această lumină care nu mă cruță,care mă obligă să-mi aduc totul aminteși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,cerul ca un obraz de copil.Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.Am fost poate naivi când ne-am suit pe corăbii,am crezut tot ce ni s-a spus,marea fierbea ca sângele nostruși când tăceau valurilenu … Citește mai mult
Vai nouă, bieţi nefericiţi,aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Cum izbândim ceva, pe dată căpătămun strop de-ncredere şi-ncepemcuraj să prindem, şi speranţe.Mereu însă în cale o stavilă ne-apare:Ahile, dintr-un şanţ răsărit,cu glasul său sălbatic ne-ngrozeşte.Aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Ne amăgim că, dârji şi cu-ndrăzneală,mersul destinului vrăjmaş schimba-vomşi-n faţa zidurilor stăm, gata de luptă.Când vine însă … Citește mai mult
Strâmbă Troie-a vechii lumi,Între ziduri nu însumiLectorii de epopee,Roditorul tău EneeÎn atâția ani de jafS-a-ngrășat și zace-n praf,Și prin timpi n-o mai puteaSă-ți lungească stirpea ta.Ți-e Helena-mbătrânităCu tentacule moluște,Rod muncit de alții cereSă înghită și să mușteRuginitele lăcate,Porțile îți sunt surpate –Lupți cu spasme disperateÎn părăgini de cetate.Te supui păstrând otravă –Steaguri albe sui spre … Citește mai mult
De ce s-o cert că viața mi-a umplutCu suferință și că i-a învățatPe cei neștiutori căi de temutSau că pe cei măreți i-a spulberat.Avut-au ei curajul de-a dori?Și mintea-i s-o aline ce-ar putea,Când ca un foc noblețea i-o hrăniȘi ca un arc întins mândrețe-i da,Așa cum azi nu poți găsi nicicumCând vremea e cumplită și … Citește mai mult
De ce-ar trebui s-o acuz că mi-a umplut zileleDe tot felul de belele sau că în ultima vremeA îndemnat oamenii proşti la violenţă şi la rele,Sau că-nvrăjbit centrul cu mahalaua, prin iscusite scheme?Avut-au ei numai curajul şi dorinţa drept măsură?Ce-anume-ar fi putut s-o ţină împăcată, să-i fi cuprinsMintea în cercuri de lumină – fără patimi, … Citește mai mult