Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână,
Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară,
Neștiind că ochii tăi or să rămână
Prinși în fund pe-oglinda undei de izvoară.
Sufletul meu astăzi – picurare lină –
Stă și-ascultă singur plânsu-i de cleștar..
…………..
.. Și te-așteaptă iar
Să-ți apleci deasupră-i trupul de lumină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și melancolică a unui suflet care așteaptă revenirea unei iubiri pierdute. Fântâna devine o metaforă a sufletului, iar așteptarea este resimțită ca o picurare lină, dar constantă, de tristețe.