Mă întorc, mare, la tine, mare dragă
Să văd cât îmi e de bine, marea mea
Să-ți văd fața luminată, mare dragă
Și să te sărut o dată, marea mea
Să-ți simt mângâierea ta, mare dragă
Când vântul o adia, marea mea
Să m-așez pe malul tău, mare dragă
Să-ți cânt, mare, dorul meu, marea mea.
Mi-ești dragă ca sufletul, mare dragă
Tu mi-ai legănat dorul, marea mea
Și-mi ești, mare, iubitoare, mare dragă
Și-ndrăgostită de soare, marea mea
Când se lasă înserarea, mare dragă
Soarele sărută marea, marea mea
Cu dragoste mi-o privește, mare dragă
Chipu-n apă și-oglindește, marea mea.
După așa o sărutare, mare dragă
Mi se duce la culcare, marea mea
Și adoarme fericită, mare dragă
Când se știe așa iubită, marea mea
Până apar zorile, mare dragă
Și răsare soarele, marea mea
Cu mult drag s-o ocrotească, mare dragă
Și dragoste s-o-ncălzească, marea mea.
Tu aduci bucurie mare, mare dragă
Dar și multă supărare, marea mea
C-așa ești, mare, lăsată, mare dragă
Iubită și blestemată, marea mea
Eu cât oi fi pe pământ, mare dragă
Numele cu drag ți-l cânt, marea mea
Și-oi veni pe malul tău, mare dragă
Să-ți cânt, mare, dorul meu, marea mea
Să fii, mare, fericită, mare dragă
Și de soare cald iubită, marea mea
Și să fii tot iubitoare, mare dragă
Și-ndrăgostită de soare, marea mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și nostalgică față de mare. Marea este personificată ca o iubită, aducând atât bucurie, cât și supărare, dar rămânând mereu un loc de refugiu și inspirație.