Te ador, Iisuse,
Tainic Dumnezeu,
Taina-aceasta sfântă
E locașul Tău,
Inima mea-ntreagă
Ție Ți-o jertfesc
Când sub vălul pâinii
Dornic Te privesc.
Simțurilor mele
Tu le Ești ascuns,
Singură credința
Taina Ți-a pătruns,
Cred tot ce ne-ai spus
Tu, Fiule-ntrupat:
Că Tu ești Cuvântul
Cel Adevărat.
Se-ascundea pe cruce
Tot ce e ceresc,
Iar aici se-ascunde
Și ce-i omenesc,
Cred că Ești de față
Om și Dumnezeu,
Mângâierea dulce-a
Sufletului meu.
Ranele ca Toma,
Doamne, nu le văd,
Dar ca și el Domn
Și Dumnezeu Te cred,
Dă-mi credință vie,
Dă-mi ca să sperez
Și-n iubire-aprinsă
Ție să-Ți urmez.
Taină de-amintirea
Morții Domnului,
Pâine de viață
Ești Tu omului,
Fii și mie pururi
Dulce, nu tremând,
Singură-mi dulceață
Pe acest pământ.
O, Iisuse Bune,
Miel însângerat,
Spală al meu suflet
De orice păcat,
Căci dintr-al Tău sânge,
Chiar și-un singur strop,
Poate ca să spele
Al relelor potop.
O, Iisuse Doamne,
Tainic Dumnezeu,
Împlinește-mi dorul
Sufletului meu,
Fă să cadă vălul
De pe fața Ta
Și-n vecia-ntreagă
Să Te pot vedea.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de adorație profundă față de Iisus Hristos, recunoscut ca Dumnezeu. Vorbitorul își exprimă credința în prezența lui Iisus în Euharistie și dorința de a-L urma cu o credință vie și iubire aprinsă.