Încă nu mi-am colindat
sufletul
în lung și-n lat –
să-i cunosc ungherele,
mărul cel cu merele…
Undeva,
într-un cotlon,
încă tot mai joc șotron…
Încă tot mai zbor,
mai zbor,
luna, pasăre de dor,
încă tot mai trec,
mai trec,
inima să mi-o petrec
din tărâm
în alt tărâm,
alba lună din salcâm…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție nostalgică asupra copilăriei și a inocenței pierdute. Vorbitorul își explorează sufletul, regăsind amintiri și emoții pure, precum jocul șotronului și visarea la lună.