Federico Garcia Lorca – Cântec Mic
Picuri de rouă adunăaripile privighetorii,picuri limpezi de lunăde amăgirea ei plini. Marmora fântânii adunăsărutul artezian,vis al umilelor stele. Copilele de prin grădinitoate îmi spun rămas buncând trec, şi asemeniclopotele parcă îmi spun. Şi se sărută copaciiîn asfinţit. Iară eu,plângând merg pe drum,fără scăpare, grotesc,cu tristeţe de Cyranoşi Quijote,mântuitor.