Federico Garcia Lorca – Cântec Mic

Picuri de rouă adunăaripile privighetorii,picuri limpezi de lunăde amăgirea ei plini. Marmora fântânii adunăsărutul artezian,vis al umilelor stele. Copilele de prin grădinitoate îmi spun rămas buncând trec, şi asemeniclopotele parcă îmi spun. Şi se sărută copaciiîn asfinţit. Iară eu,plângând merg pe drum,fără scăpare, grotesc,cu tristeţe de Cyranoşi Quijote,mântuitor.

Valeria Boiculesi – Cântec Mic

Încă nu mi-am colindatsufletulîn lung și-n lat –să-i cunosc ungherele,mărul cel cu merele…Undeva,într-un cotlon,încă tot mai joc șotron…Încă tot mai zbor,mai zbor,luna, pasăre de dor,încă tot mai trec,mai trec,inima să mi-o petrecdin tărâmîn alt tărâm,alba lună din salcâm…