Vasile Mic.
Nevoia de un râu divin.
Poate fi nevoie de un râu divin
Ca să ajungi dincolo de destin.
O luntre doar și dor să ai
Să poți să treci, să stai și să te plimbi prin rai.
De crezi că nu e bine singur ca să fii,
Poți să treci iar cu luntrea la cei vii.
Despre lume poți să crezi atâtea, să nu crezi
Când pe drum de țară navetezi.
În suflet și în brațe poți ca să aduni lumini,
Binelui poți să te închini.
Drept-măritori semenii noștri
Ne pot îndepărta de rău, de monștri.
De ce n-ar fi nevoie de un râu divin
Pentru ca zborului să mă-nchin?
Sensul versurilor
Piesa explorează nevoia de credință și spiritualitate ca o cale de a depăși destinul și de a găsi pacea interioară. Râul divin simbolizează o călătorie spirituală, iar luntrea reprezintă mijlocul prin care individul poate naviga între viață și spiritualitate, căutând lumina și binele.