Vasile Mic.
Atunci, zăpada.
Pe vremea aceea
Zăpada
Era
Una cu albul,
Era una cu umerii,
Cu cerul,
Cu copacul de argint,
Cu opincile mele.
Pe vremea aceea,
Zăpada
Era cât gardul,
Până la strașina casei,
Până la școala din sat,
Până la primăvară,
Până în viitor.
Pe vremea aceea,
Zăpada
Chiar era albă.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre iernile din copilărie, când zăpada era omniprezentă și pură, simbolizând o lume simplă și idilică. Zăpada devine o metaforă pentru puritate și pentru un trecut idealizat.