Frunză verde de granate,
Am avut un Toader frate
s-a trecut în ceea parte
Cu trei tencurele-n spate.
Iar cazacii l-au zărit,
L-au zărit, l-au urmărit,
și l-au prins și l-au legat,
și-n carantină l-au dat
De mi-l țin jos răsturnat,
Nebăut și nemâncat!
Legături i-au pus de in
Ca să-l ducă la Hotin,
și să-l judece rusește
și să-l bată căzăcește!
Bate vântul de la Prut,
Inimioară mi s-a rupt.
Bate vântul despre zori
și mă umple de fiori.
Bate vântu-n miez de noapte
și-mi tot pare c-aud șoapte;
„Decât m-ar băga la oaste,
Mai bine-aș zace pe coaste,
Decât în oastea rusească,
Mai bine-n cea românească.
Domnica, drăguța mea,
Mult bine mi-era la ea,
Că-mi așternea la răcoare
și mă-ntrebă ce mă doare.
Vai! român, de capul tău
Cum te-ajunse ceasul rău
și n-avuși măcar un frate
Ca să-ți câte de dreptate,
Să umble cu cărțile
Să-ți scoată dreptățile.
Da, Domnico, pe murgul
De-mi deschide butucul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și disperarea unei persoane încarcerate și tratate nedrept de către cazaci. Nostalgia pentru casă și dragostea pierdută accentuează sentimentul de suferință și neputință.