Unul devine pentru celălalt piatră pe inimă,
piatră grea cât o casă.
Sub piatră nimeni nu mișcă.
Unul și altul se străduiesc
să-ntindă măcar un deget,
să plescăie din limbă măcar, să-și miște
urechile, sau cel puțin să clipească.
Sub piatră, nimeni nu mișcă.
Unul și celălalt se străduiesc,
și obosesc, și-adorm rupți de oboseală,
și-abia în vis li se zburlește părul.
(Jocul ăsta ține mult.).
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație sufocantă în care partenerii se simt împovărați și incapabili să comunice sau să se elibereze. Eforturile lor de a se conecta sunt zadarnice, ducând la epuizare și la o stare de blocaj emoțional.