Gulerele au ros
Gâturile golurilor spânzurate.
Ultimele gânduri se clocesc
În caldele pălării.
Degetele amurgului atârnă
Din mânecile rămase văduve.
O verde spaimă răsare
Din blândele cute.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și abandon, folosind metafore legate de haine lăsate într-un cuier. Hainele devin simboluri ale unor prezențe absente, iar cuierul devine un loc al amintirilor și al regretelor.