Te regăsesc în orice umbră
Ce se așterne pe pământ,
Într-un cuvânt rostit în șoaptă,
Spre nicăieri adus de vânt.
Te regăsesc în orice clipă
Care se scurge efemer
De-a lungul timpului aripă,
Între dorință și mister.
Mă gândesc mereu la tine,
Fericirea mea de-a fi,
Fericire care vine,
Și se duce-n orice zi.
Te regăsesc în orice zâmbet
Într-un surâs nevinovat,
Rămas pe buze ca un foșnet,
Ca un cuvânt neterminat.
Te regăsesc într-o privire
În care ziua nu s-a stins
Înfiorată de uimire
Și visătoare dinadins.
Mă gândesc mereu la tine,
Fericirea mea de-a fi,
Fericire care vine,
Și se duce-n orice zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a fericirii, regăsirea ei în lucruri simple și gândul constant la aceasta. Fericirea este prezentată ca o stare trecătoare, dar mereu căutată.