16 a doua, ’88 pornesc maratonul
Ascultam muzica pe când alții încă sugeau biberonul
Încep să-nvăț, bag la cap cu debit ca Amazonul
Nu superficial, pasionat de chestii tari ca betonul
Literatură, poezie, natură, filosofie, Pegasul din pruncie
Derulez filmul: O amintire mereu vie.
Ani de liceu, superficial, eram un mic golan
Cafele în bar, pustoaice, plimbări pe maidan an de an.
An cu an s-a adunat, acum parcă regret
Fiecare oră sau curs la care eram absent,
Evident comportamentul violent, mult prea indiferent
Față de fete cu fețe de înger ce mă vroiau atent;
Facultatea am sărit-o, mi-am luat lumea în cap
Și-am fugit în lume să scap, să-mi fac de cap, de fapt
Rupt de lume, de viață, de familie, de tot
Și-aș fi vrut să pot să mă vindec, să găsesc antidot!.
2010 vin acasă, mă descurc cum pot
Mă-ndrăgostesc dar mă comport exact ca un idiot.
Ea se-mbolnăvește, e pe moarte, simt c-o iau razna de tot
Merg la ea ghidat de același sentiment netot.
O dau în bară, libertatea îmi e suprimată pe-afară
Închis în temnița minții, încep să-nvăț iarăși!
O iau de la zero și merg din ce în ce mai adânc
Sentimente nu am, ce poate fi mai urât de-atât?
Mă sinucid zi de zi, o fac de când m-am născut
Și-o să termin înainte să am părul cărunt;
Nu am ales să mă nasc, dar alerg cât rămân viu,
Mama, tata, vă respect. Adio! Al vostru fiu!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr plină de regrete, decizii greșite și o luptă constantă cu sinele. El își exprimă dorința de a se vindeca, dar se simte prins într-un ciclu autodistructiv, culminând cu o notă de adio către părinți.