Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge.
Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt –
Astfel tu ‘n a cărui minte universul se răsfrânge,
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.
Și dorești a mea iubire.. prin iubire pan’ la tine
Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg,
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
Când măreața ta ființă poate nici n-o înțeleg.
Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții
Și numai din depărtare când și când să te privesc,
Martoră măririi tale să fiu pan’ la pragul morții
Și ca pe-o minune ‘n taină să te-ador, să te slăvesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care se simte copleșită de măreția și genialitatea celui pe care îl iubește. Ea se consideră nedemnă de iubirea lui și preferă să-l admire de la distanță, acceptându-și soarta de martoră a geniului său.