Abia întâia barză
Cum prinde să se-arate,
Moș Iarnă, păcurarul,
Își pune traista-n spate.
Și, de pe câmp, își mână,
Învăluit în ceață,
Și mieii de zăpadă,
Și noatenii de gheață.
Apoi prin văi se-ascunde
Și către munți se duce,
De teamă Lupul-Soare,
Cumva, să nu-l apuce.
Că-i lup cu colți de aur
Ce iese pe muncele
Să-nghită și ciobanul,
Și-ale zăpezii miele.
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea de la iarnă la primăvară, personificând iarna ca pe Moș Iarnă care fuge de Lupul-Soare. Lupul-Soare simbolizează forța vitală a soarelui care învinge frigul iernii.