Eram cântec ruginit uitat de zâne,
Până scântei de săbii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas, acum orice pas e dans,
E joc în doi și e tot ce ne-a rămas.
Bătălii în priviri, doar să ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e război sub pleoape.
Și la fel doare, ascuns în gesturile tale
Ne scăpăm printre degete până la disperare.
Regii au regate și palate fermecate,
Noi cei simpli nimic dacă avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri mărunte,
În brațele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tăcute, cine să le asculte?
Ființa mea melodie buzele tale s-o cânte.
Într-un concert etern, partituri se aștern,
Cu care îmi dai fiori și curaj de cecen.
Refren:
Destul am bântuit ca o umbră amară,
Ofer mai mult decât un om poate să ceară,
Inima care iubește, nu-i o povară,
Doar una goală așteaptă zilnic primăvara.
Ia o pană, cerneală, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leagă hartiile sau numele,
Noi în fire de iubire ne-am țesut celulele.
Cu flori în păr n-ai cum să gândești rele,
Ochii tăi cireșe negre în nopți cu stele.
Verde orice vezi cu pași lenți prin livezi,
Întinși pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie toți vor tot la cheie
Ar vrea iubirea să fie afacere s-o încheie.
Lumea vede în iubire de multe ori păcat
Dau afară un interior gol și destrămat
Câți naivi mai citesc poezii la întâlniri,
Sau povestiri despre bunici și amintiri.
În jur e grabă în priviri spre același final
Tu dă-mi poftă de viață, dulceață și elan.
Mușcă spinii din cărare unde călcai petale
Și înțeapă inima cu dor și artere goale.
Dulci amare, buze fripte de nerăbdare
Când nu găsim apă înotând în oceane
Pastile pumnuri, copile îți simt parfumuri
Întorc capul să mă săruți la răscruci de drumuri
Și așa rămân ca-s călător fără stăpân,
Blestemat vise s-adun să le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc, șterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un cărbune
În mine încins ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un întins nins.
Să nu plângi cu fulgi de zahăr amar
Strângem vise, zile să risipim din calendar.
Și noi am orbit, nopți aleargă spre infinit,
De mor tânăr e pentru că inima bate sălbatic
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație profundă, marcată de amintiri și dorință. Vorbește despre o conexiune intensă, în ciuda obstacolelor și a percepțiilor negative ale lumii exterioare asupra iubirii.